for those about to blog…

« X calca peste cadavre. Dar numai peste acelea care nu-si fac treaba. » Si caracterizarea uynui om ar trebui sa fie ca o poezie buna.Cu subintelesuri, cu secrete, nimic clar . Sufletul uman ca poezie. Teroristul din mine….

 

 

Modestia. Sa fie prima tema de meditatie.

 

 

Wireless network detected. Sentimentul de a fi inteles, iubit, apreciat. Wireless network detected. Hristos, profetii, laptopuri, zambete…

 

 

Cand cel ce injura… Un om ca mama. Cel mai sfant om de pe lume care il injura pe Dumnezeu.

 

 

C.V. Tudor. Un Becali fara Steaua si fara miliarde. Eu, fara oamenii mei, fara firma, fara brand. Doar spiritul.

 

 

 

Hurezeanu despre poporul polonez intr-o discutie, o data : Polonezii, un popor maniaco-depresiv. Un popor fara aptitudinea compromisului. Traiesc intr-o tara…

 

 

 

Iubesc tot ceea ce e feminin. Toti banii pe care-i fac (de fapt ar trebui sa-i fac) sunt facuti de femei. Plus australianul nostru. Enervant de politicos, ca o femeie.

 

 

 

Un blog e personal. Cand aud, Adrian Nastase, scrie pe blogul personal, ma intreb, ce e blogul impersonal. Probabil inversul a ceea ce scrie Nastase pe blogul personal.

 

 

 

Funky Business. Omul citeste ca sa afle lucruri despre el insasi si nu despre scriitor. Zice Cioran. Ii citesc  pe cei doi suedezi si imi dau seama ca scriu despre propria-mi firma, asa cu mi-ar placea sa ea fie.

 

 

 

E placut sa constati ca nu ai multi competitori pentru ca lucrezi intr-un domeniu nu care nu se pot face multi bani.   Similar cu placerea de a constata ca castigi usor la olimpiada handicapatilor mintali la matematica.

 

 

X., draga mea colega. Ocupa-te de firma aceasta. Sa am timp sa meditez, sa fac plaja, sa rad, sa scriu. Tie iti datorez libertatea. Si Americii.